12

Cap IVXVIII

miercuri, 15 decembrie 2010

BELLA

Poate din cauza ca eram fata unui politist dar m-am priceput mereu la gasit indicii as spune ca nimic nu m-a surprins prea tare pana acum.Fara sa ma straduiesc prea mult,intotdeauna reuseam sa stiu finalul unui film inca din primele minute si sfarsitul cartilor de mistere cu mult inainte.
Cheia era sa te uiti la detalii,mai ales la acelea care par insemnificative la prima privire si instinctul meu nu a dat gres...pana acum.Vroiam sa rad gandindu-ma ca nici macar Phil nu a reusit sa ma pacaleasca pana la urma.Era mereu ceva acolo in fundul inimii si in greata de stomac cand il vedeam imbratisind-o pe Renne.Primul gand cand se apropia de mine era sa fug in coltul opus dar vazand ochii plini de speranta a lui Renne am decis sa-mi ignor instinctul spunandu-mi ca era gelozia unei fete care trebuia sa-si imparta mama.
Dupa toata cele intamplate cu Phil m-am urat ca m-am lasat influentata si mi-am promis ca voi avea incredere in mine,ca instinctul meu e un prieten de nadejdie pe care ma pot baza...asta pana sa-l cunosc pe el.
Am crezut ca era bun,ca exista ceva atat de special in spatele mastii lui de nesimtit incat am luptat cu toata fiinta mea sa-l scot la iveala,sa-l fac sa aiba incredere in mine,sa-l ajut sa-si vindece ranile,suferintele si ura,sa-l repar pe el daca nu puteam pe mine.
Cand am vazut oamenii cu care se intelege,mitocani si fara alt scop in viata decat sa rada de cei mai slabi,imi spuneam ca sta cu ei doar ca sa nu fie singur,cand l-am vazut sarutand-o pe Tania mi-am spus ca a fost doar vina ei,cand venea beat de undeva mi-am spus ca sufera,cand mi-a spus ca sunt specaiala l-am crezut,cand toata lumea imi spunea ca se joaca cu mine,ca sta cu mine doar ca sa se distreze am negat asta cu toata inima mea.
Eram mai proasta,inocenta si credula decat imi dadea credit pana acum.
El nu ma vroia.
Asa ca am plans incontinuu,chiar daca mi-am propus sa fiu tare,sa rezist sa imi spun ca nu ma doare tot ce mi-a facut.
Avea doar un joc stupid si inca neinteles pentru mine de a ma face sa sufar.Totusi ii dadeam credit macar atat..a reusit,a reusit atat de bine incat vroiam sa raman inchisa pentru restul vietii in camera mea,sa devin invizibila.
Dar in ciuda a tot ce mi-a facut,eu il vroiam.Si ma uram pentru asta.
Dupa ce a murit mama am invatat sa trec usor peste asta,si am reusit sa invat sa supravietuiesc.Cand am venit in Forks nu-mi venea sa cred cat de bine era sa ai prieteni noi si adevarati,sa ai pe cineva cu cine sa-ti imparti durerea,care sa te ajute sa treci de toata doar cu o imbratisare..am descoperit ceva..un fel de emotie straina care iti ridica toate grijile de pe umeri,care te face sa visezi si sa-ti doresti sa imparti fiecare bucatica din tine cu alta persoana.Apoi ceva,adica cineva mi-a rupt toata euforia de sub picioare si m-a trimis inapoi la incercarea de supravietuire.Dar acum totul era mult mai greu pentru ca am cunoscut cat de buna poate fi viata si cat pierdeam.
Era ca si cum am trait in ultima vreme intr-o casuta calduroasa si intens luminata si acum eram din nou transportata intr-o lume plina de intuneric si frig cu doar un foc micut care ma ajuta sa supravietuiesc dar nu sa traiesc.
Lumea mea intunecata a inceput imediat dupa ce el m-a uitat.Au urmat saptamani intregi de nesomn si Charlie fortandu-ma sa ma intorc la scoala m-a facut sa-mi imbunatatesc talentele mele de supravietuire.
M-am tarat afara din pat,m-am imbracat cu un pulover vechi si niste blugi largi si stersi.
M-am prefacut ca mananc micul dejun in timp ce ochii lui Charlie,din usa bucatariei in timp ce ma studia atent,prindeau speranta ca poate mi-am revenit.
Aratam ca dracu dar cel putin functionam..intr-un fel..
Charlie nu avea incredere in mine sa ma lase sa ajung singura la scoala,poate ii era frica ca o sa ma arunc in fata primei masini care o vad,sau pur si simplu vroia sa fie sigur ca ajung la scoala ca nu o sa ma ascund in padure pana la doi si apoi sa ma intorc acasa cum mi-a fost planul de la inceput.
Asa ca mi-am facut aparitia putin spunand umilitor in masina politiei in timp ce capetele tuturor s-au intors sa priveasca scena.Mi-am tras gluga in cap blocand toate zgomotele din afara si pasind ca un zombi cu Charlie in spatele meu.
Acum cateva zile as fi murit de rusine daca tata m-ar fi condus pana la intrarea in scoala,dar in momentul asta eram recunoscatoare cand am observat ceva portocaliu in stanga mea.Nu am avut curajul sa-mi ridic ochii de pe varful picioarelor,dar stiam ca acolo era el.Ii simteam ochii facand gauri in capul meu in timp ce ma chinuiam pentru fiecare aer tras in piept.
Cateva minute mai tarziu eram in holul scolii fara sa-mi dau seama ce i-am spus lui Charlie sau ce mi-a spus el mie cand ne-am despratit oricum eram prea preocupata sa fug pentru a mai avea putere pentru restul.
Cand i-am auzit vocea strigandu-ma am fugit lovindu-ma de toti din calea mea si m-am ascuns in baie inchizand usa dupa mine.
Eram sigura ca dupa ce o sa se sune o sa plece de acolo dar inca ii mai auzeam pumnii batand in usa si vocea lui strigandu-mi numele.Vroiam sa am puterea sa strig sa ma lase in pace ca nu am nevoie de mila lui,de scuzele lui dar tot corpul meu tremura incontrolabil si ma agatam de podeaua rece incercand sa simt ceva.
Dar eram lasa si speriata,nu vroiam sa aud ce are de zis pentru ca nu mai puteam sa fac fata la nimic acum,eram atat de extenuata si el imi luat toata puterea,egoist si nemultumit de cat rau mi-a facut pana acum.Eram doar amortita si nu auzeam nici jumatate din cuvintele pe care le striga disperat de peste usa.
La un moment dat am auzit o alta voce si apoi sunetele au incetat.
Am incercat sa-mi revin,sa gasesc un strop de normalitate in toata nebunia asta pentru ca din cauza lui eram nebuna,cine nu putea sa faca fata unui baiat,unei explicatii?Eram atat de lasa incat imi era scarba de mine...el mi-a facut asta,el m-a lasat fara putere sa fac fata unei zile normala de scoala,nu puteam sa gasesc si puterea sa-i fac fata lui,demonul meu personal,cel care ma distrus.
Urmatoarea ora aveam Spaniola-Spanioala cu Alice.Mai aveam inca cinci minute pana sa se sune din nou si ma gandeam sa raman aici pentru restul orelor,dar stiam ca nu asta avea Charlie in gand cand m-a trimis aici.Nu puteam sa raman ascunsa in baie pentru restul vietii mele,trebuie sa invatam sa impratim scoala asta,sigur puteam sa reusesc sa-l ignor,sa ma ascund daca ar inceta sa ma mai caute...eram mult mai curajoasa acum cand nu-i simteam prezenta.
Asa ca am deschis usa clasei si m-am asezat in scaun cu un silentios “buf”cand toata lumea era deja in mijlocul lectiei,asa am putut evita-o.Totusi nu stiu sigur daca Alice a fost sau nu acolo pentru ca ochii mei au fost mereu fixati pe urmele de pix de pe banca mea,45 de minute fix,pana cand am fugit spre a doua clasa cand restul inca isi mai adunau pixurile.
Restul diminetii a trecut la fel,cu zgomote indepartate,urmele de pix de pe banci parand a fii cel mai interesant lucru pe care l-am vazut vreodata.Au trecut si restulclaselor fara a interactiona cu nimeni asteptand cu nerabdare clopotelul si inventand planuri de ai evita pe toti.
Cand a venit ora pranzului Angela a incercat sa-mi spuna ceva in hol,dar am trecut mai departe ascunzandu-ma toata pauza in librarie in sectiunea cu arhive.
In final ora de pranz s-a sfarsit insemnand doar un singur lucru:Biologie.
Cand am auzit clopotelul am simtit din nou toata oboseala,dar am tras aer adanc si m-am indreptat spre a treia cladire,cu capul in jos intrand pe usile mari din lemn cu capul in jos.
M-am apropiat de catedra fara sa privesc in jur.
“Am o problema cu locul meu din banca.Va deranjeaza daca..?”A fost prima data cand am vorbit toata ziua,si tonul meu a fost atat de incet incat nu am fost sigura ca a iesit ceva.
A oftat si si-a indreptat privirea spre fostul meu loc apoi a vorbit spre clasa
“Newton schimba locul cu Swan”
Am luat locul lui Mike fara sa-i multumesc.Noul meu loc era in fata clasei fix in raza lui de vizualizare.Asa ca nu ma mai puteam ascunde si sa ma fac invizibila.Stiam ca nu era inca acolo,chiar daca clasa a inceput deja.El nu era acolo pentru ca l-as fi simtit .
15 minute mai tarziu am vazut usa deschizandu-se,pielea mi s-a facut de gaina si parul mi s-a ridicat pe maini.M-am ascuns dupa parul meu lung,incercand sa nu-l vad,dar nu conta.Fiecare nerv din corpul meu s-a trezit la viata.
In loc sa mearga pe culoarul principal ce l-ar fi dus imediat la locul lui,a ocloit trecand exact pe langa mine.Ar fi trebuit sa stau drept cu umerii inalti si cu capul ridicat sa-i arat ca nu m-a stricat,dar tot ce am putut face a fost sa-mi tin corpul in loc si sa nu il las sa tremure.Am simtit fiecare privire,miros si miscare a lui in cele 15 seccunde cat a fost langa mine.Am fost in iad si in rai in acelasi timp a durut sa fiu atat de aproape de el si sa stiu ca nu-l mai pot atinge ca fiecare atingere pe care am avut-o pana la urma a fost o minciuna dar m-am simtit din nou atat de vie,si acum dupa 20 de minute corpulmeu pulsa cu adrenalina.
Cand ora s-a terminat am stiut ca trebuie sa fug mai repede ca de obieci,era o posibilitate sa ma ajunga,iar cand l-am simtit aproape in hol l-am vazut pe Mike ca singura mea scapare.M-am agatat de bluza lui incercand sa dispar.
“Heiiii...Salut si tie Bella!”a spus surprins Mike.Si-a infasurat o mana prin spatele meu si puteam sa jur ca o sa regret momentul asta mai incolo.
“Buna..Vroiam sa-ti multumesc pentru ...a....scaun.”am spus cautand cu privirea o scapare,inca il simteam in spatele meu.
“A..”Zambetul lui s-a marit daca asta era posibil.
“ Orice pentru o domnita in pericol”a adaugat intr-o voce pitigaiata,tragandu-mi cu ochiul.In pericol intradevar am murmurat printre buze.
“Ce ai spus?”Mike s-a apropiat de fata mea si m-am indepartat instinctiv.
“Fa-mi pe plac,iti promit ca Cullen mai are un pic si moare”a spus zambind,privind undeva peste umarul meu.
“Ce?”am intrebat nedumerita.Era inca acolo?
“Cred ca v-ati certat nu?Adica te-ai mutat de langa el si el arata ca si cum i-ai batut mama,nici tu nu areti mai bine,asa ca...Ma insel?”a spus trecandu-si mana prin par.
“E..complicat!”am adaugat incruntandu-ma.
“Edward Cullen e un tampit.Serios.Nu merita!”
“As putea sa fiu de acord cu tine in asta Mike..”am spus zambind trist.
“Hey,fata...intotdeauna exista baieti am buni!”a spus razand,batandu-si mainile cu pieptul.
Mi-am rotit ochii peste cap,se pare ca unele lucruri nu se schimba niciodata.
“Mersi Mike!”
“Deci esti bine?”
“Sunt bine!”i-am spus fetei intrebatoare lui Mike stiind ca mint.
M-a imbratisat inca o data,mai mult timp decat eram eu confortabila si mi-a tras cu ochiul pornind in directia cealalta.Ce era sa fac?Sa strig stai Mike ajuta-ma!Nici eu nu eram chiar atat de disperata.
Cat timp mai aveam avantaj am inceput sa fug lovindu-ma de Jessica in drumul meu trantindu-i cartile pe jos.Grozav!Nu m-am oprit,o sa ma ocup de asta maine.Probabil o sa aiba grija Jessica sa-mi aminteasca ca i-am aruncat pretioasele lucruri pe jos.
Am continuat sa-mi misc picioarele,sa ma strecor printre elevi,nu stiam daca ma mai vede si nu vroiam sa ma flatez singura sa cred ca ma urmareste.Nu,vroiam doar sa fiu undeva singura fara sa-mi fie frica ca o sa-l vad.
Am observat o clasa la capatul holului,cred ca o sa fie buna pentru un loc in care sa ma ascund de viata neagra si oribila a lui Bella Swan.
Am intrat rapid in ea lovind usa cu piciorul pregatita sa respir usurata.
Doar ca asta nu s-a mai intamplat.Inima mi s-a oprit in piept cand am auzit un tuf,usa oprindu-se brusc,apoi inchizandu-se silentios.
Mi-am inchis ochii strans aplicand metoda unui copil de trei ani daca eu nu-l vad pe el nici el nu ma vede pe mine.Nu?
Ma rugam incontinuu sa dispara odata ce o sa ii deschid.
Mi-am deschis usor ochii privind in jos pentru a-i inchide la loc rapid.La dracu!La dracu! La dracu!Era tot acolo impreuna cu tenesii lui colorati.
Strangandu-mi mainile strans in jurul taliei am asteptat sa inceapa.Nu mai puteam fugi,trebuia sa-i fac fata.Dar oricum nu o sa fiu eu prima care spune un cuvant am deschis usor ochii pregatindu-ma sa devin coplesita...de frumusetea lui,de mirosul lui,de amintiri dureroase...Prima data dupa tenesi i-am observat blugii purtati de atatea ori incat erau rupti intr-un genunchi si cu urme de iarba pe celalalt.Ridicandu-mi privirea am fost intalnita cu tricoul lui preferat,cu o gaura in stranga,care avea absoluta nevoie de o spalare.Daca nu era vorba de Edward si faptul ca el putea purta si un sac de hartie si sa arate bine..as fi spus ca arata ca un om al strazii.Pe el lookul asta neglijent il prindea..
De ce nu incep sa spun ca arata atat de bine incat nu vreau decat sa-l strang in brate.
Sunt mult mai patetica decat eram acum cinci minute.
Inca rugandu-ma ca toate astea sa fie un cosmar el a inceput incet
“Vroiam..”s-a oprit studiindu-mi fata,cautand ceva.Nu stiu ce a gasit acolo,dar a continuat ”Imi pare rau.”
Mi-am incruntat sprancenele simtind toata confuzia si durerea.Mi-am putut doar scutura capul din stanga in dreapta.O parte din mine refuza sa creada ca el se afla in fata mea.
Nu intelegeam nimic din ceea ce spunea.Tot ceea ce simteam era panica.Chiar daca asta o sa ma omoare m-ai tarziu mi-am ridicat privirea spre fata lui.
Profitand de starea mea de paralizie m-a privit inapoi.Ochii lui erau de un verde aprins,rosii puternic pe langa iris...cuta dintre sprancene puternic adancita,parul ridicat in toate partile.Ii cunosteam expresiile si asta cu care ma privea acuma era plina de tristete si ingrijorare,frustreare...Dar m-am inselat de prea multe ori,acum nefiind o exceptie.
Realitatea m-a lovit puternic in fata.
“Nu am nevoie de scuzele tale”,m-am luptat pentru aer,un pic prea zgomotos.Am inceput sa tremur usor dar am reusit sa strig puternic”Pleaca”
Edward si-a scuturat capul la mine,ochii lui continuand sa ma fixeze.Arata atat de distrus pe cat ma simteam si eu”Trebuie sa iti spun ce s-a intamplat...te rog Bella..”
“Pleaca”
“Vroiam sa vorbesc acum cateva saptamani cu tine.Dar Bella...nu vrei sa ma asculti.Te rog..”si-a ridicat usor degetele spre mine,dar gandindu-se mai bine si-a trecut degetele prin par.
“Imi pare rau pentru ca nu am venit dupa tine,pentru ca ai ajuns sa ramai singura in ploaie dar eu am o explicatie”a spus chinuindu-se pentru fiecare cuvant,mana din parul lui facand ravagii.
“Nu vreau sa ascult ce ai de zis.Am inteles tot ce era de inteles”
“Nu!Bella!Asculta-ma!”a strigat furios apropiindu-se de mine.Degetele lui mi-au prins amandoua brate.Eram captiva si la mila lui...ca un miel in fata lupului.Uram situatia asta!
“Da-mi drumul”am strigat incercand sa ies din stransoarea lui.
“Nu!Bella nu merit macar atat?!De ce nu ai incredere in mine?”a strigat furios strangandu-si mai tare degetele in jurul bratelor mele.Vedeam deja cum incep sa se roseasca,dar am ignorat durerea.Era nimic pe langa cea din sufletul meu.
“Sa am inceredere in tine?!Acum e vina mea?”am strigat enervata luptandu-ma sa scap.
“Daca ai sta doua seccunde sa ma asculti atunci ai intelege tot!Nu-ti cer mai mult!”
“Imi ceri prea mult.Nu intelegi ca nu pot?”am strigat ochii incepand sa-mi lacrimeze puternic,repede,deja simteam gustul de sare pe buzele mele.
“Nu poti?!Nu poti?!”a strigat din nou scuturandu-ma ca o papusa de portelan.Bratele mele ma dureau acum cumplit.Se comporta ca un nebun..el nu era Edward pe care il cunosteam.
“Da-mi...drumul,te rog...Ma doare”am spus privindu-l cu teama.
“Nu pana ce imi spui ca nu iti pasa de mine!”
“Nu imi pasa de tine!”am strigat privind usa.Era mai usor sa mint pentru ca nu il recunosteam.Mi-a dat drumul privindu-ma acum cu o expresie socata.
“Pot sa plec?”am intrebat incercand sa-l ocolesc,dar mi-a prins mana tragandu-ma la pieptul lui.Mi-am pierdut rasuflarea...eram din nou acolo unde visam sa fiu,unde ma potriveam perfect...dar totul era gresit,ceva nu era bine.Acum el nu ma tine cu grija la piept,sarutandu-mi crestetul..nu...imi strangea mana puternic,tinandu-ma cu forta,privindu-ma cu niste ochi speriati si rosii.
“Edward?”am intrebat speriata.
“Ce se intampla cu tine?”am adaugat incercand sa-i gasesc privirea calda de alata data,dar nu gaseam nimic,era inebunit de furie.
“Nu iti pasa de mine,zici?”a inceput sa rada scuturandu-si capul amuzat.
“De ce nu sunt atat de bun ca Newton?Stii…m-ai pacalit cu toata faza de fetita cuminte...
M-ai inselat nu-i asa?M-ai inselat cu handicapatul de Newton,Bella?Serios?” a continuat sa spuna razand.
“CE?Nu....!”am spus mirata scuturand din cap.
“Nu ma minti!”a zbierat facandu-ma sa tresar,lacrimile incetosandu-mi privirea.
“Shhh...Bella!Bella!Iubire...Iarta-ma!Nu am vrut! ..”a spus punandu-si o mana pe obrazul meu.”Doar ca...eu sufar ..si tu razi cu Newton pe la spatele meu!”a strigat din nou cu ochii mari.
“Ce ai Edward?Ce-i cu tine?!”am inceput sa plang mai tare speriata.
“Nimic..acum ca esti cu mine!Ma ierti nu?”a intrebat incepand sa-mi sarute gatul.
“Ma sperii...!Te rog...Te rog Edward!”
Nu stiu ce-l rugam,doar ca nu intelegeam ce se intampla..Nu puteam sa iau destul aer in plamani si Edward ma speria,eram speriata pentru ca nu-l recunosteam.Era ceva in neregula cu el.
“Edward!Te rog da-mi drumul la mana!Ma doare!”
“De ce?Vrei sa pleci?”a strigat strangandu-mi mana mai tare.
Usa s-a deschis si i-am intalnit ochii lui Alice socati.
“Edward?...”a intrebat speriata.
“Alice..nu stiu ce e cu el...!”am incercat sa gasesc o explicatie doar ca totul era...o doamne!
“Bella,esti bine?”am ignorat-o privind in ochii lui Edward..Am simtit-o pe Alice venind in spatele meu punand o mana pe fata lui Edward.
“Edward?Ma auzi?”a soptit Alice.
“Trebuie sa-i dai drumul lui Bella acum..Da?”
“Dar nu vreau...”a spus speriat.
“Stiu..dar..o ranesti.Nu vrei sa o ranesti nu?”Vocea lui Alice a inceput sa se sparga.
Ochii ei mari plangeau,privind cu teama spre mine.
M-am privit dezorientat si apoi si-a miscat capul din stanga in dreapta.
“Da-i drmul!”a soptit in timp ce mainile lui Edward m-au eliberat lasand in urma lui niste umflaturi rosii.Le-a privit speriat apoi a privit spre ochii mei.
“Imi ..imi..pare rau!”a soptit apoi a fugit spre usa.
Lasandu-ma speriata si confuza..m-am prabusit la podea incepand sa plang..cu corpul lui Alice tremurand langa mine.
“Alice..Edward..el...”
“Shh....O sa fie bine!Trebuie sa fie bine!”