16

Cap XXXIV

marți, 9 februarie 2010

BELLA

Noaptea...rece,intuneric,durere..uram noptile,toata durerea se intensifica de sute de ori cand venea noaptea si eram singura..singura fara Edward...O lacrima pierduta a mai cazut pe obrazul meu..ma intreb daca voi mai putea plange?Daca lacrimile o sa sece pentru ca am plans prea mult acum,aici,fara Edward...in trecut,acolo fara mama..
As fi spus ca sunt obijnuita cu durerea,ca o sa fac fata despartirii fortate de Edward, pentru ca stiam cum e sa suferi...dar nu a fost asa...durerea asta era diferita,diferit de dureroasa...imi injunghia din nou si din nou inima lasand-o sa sangereze...
Intinsa pe podea imi reaminteam totul despre el,vocea lui,atingerea lui si speram ca o sa pot trece peste noapte...sa vina ziua...ziua cu un pic de bucurie..cu scoala...
Toata viata mea se invartea in jurul scolii acum,si nu pentru ca am devenit dintr-o data pasionata,interesata de invatat,ci pentru ca acolo aveam momente de fericire,de iubire in care ma trezeam la viata..in care eram cu El..
Imi era frica,eram ingrozita cand ma gandeam cat de mult insemna Edward pentru mine..
Stiam ca il iubesc,in adancul sufletului mereu l-am iubit,inca de prima clipa..inca de la prima atingere,dar el insemna toata viata mea...eram dispusa sa renunt la tot doar sa fiu cu el..si eram speriata pentru ca stiam ca Edward nu simte asta pentru mine...
Nu ma iubea,eram sigura..iubirea nu era ceva caracteristic lui,stiam ca tine la mine,a primit chiar si un pumn din cauza mea..dar daca i-as spune ca il iubesc ar fugi cat de departe...Sa fuga..era inevitabil..aduceam doar probleme si complicatii pe capul lui,o sa se sature foarte repede de asta...si era doar vina mea,daca eram o fata normala toate astea nu s-ar fi intamplat,il uram pe Phil,pe Charlie,ma uram pe mine pentru tot..
In momentele astea o invideam pe Tania,ea era simpla,normala,fara complicatii si probleme,perfecta...
Timpul trecea prea greu si durerea ma sufoca,incertitudinile,frica, tristetea,dorul, singuratatea ma inebuneau...Edward...
Am privit ceasul in intunericul camerei pana ce in sfarsit era sase dimineata,mai aveam o ora si venea scoala,m-am ridicat din starea mea moarta si am mers la baie..
Oglinda se uita la mine si radea bajocoritor,eram distrusa cearcane mari,mov imi subtieau fata,obrajii erau plini de resturi de la lacrimile mele,ochii imi erau mari,uscati,rosii si parul lipicios si plin de transpiratie...o fata distrusa de viata..
Am facut un dus aroma de capsiuni a samponului meu nereusind sa ma relaxeze...
Aveam nevoie de Edward...nu mai suportam fara sa-l vad,sufletul meu era mort stiindul aproape dar totusi atat de departe,departe din cauza lui Charlie..
Am coborat in bucatarie impinsa de la spate doar de dorinta de al vedea pe Edward,dar picioarele nu ma ascultau se tarau lenese pe jos,blugii sparti,tenesii murdari si geaca mea cu gluga nu faceau decat sa arate ca sufar,dar nu ma interesa..nu eram in dispozitia necesara pentru unele din tinutele lui Alice..o sa fie suparata,dar sper sa inteleaga..
M-am opit in usa cand l-am vazut pe Charlie...
-Buna dimineata Bells!
Refuzam sa ma uit la ta..Charlie,mi-am propus sa nu-i mai spun tata,defapt am inventat o adevarata lista de lucruri care sa le fac pentru ai aminti ca nu poate sa ma oblige sa fac ce vrea el,si mai ales daca acel ceva era despartirea de Edward
-Hai si mananca ceva!
M-am intors cu spatele si m-am indreptat spre masina lui de politie..Nu aveam voie nici sa ma mai duc singura la scoala..Ma insotea oriunde,doar scoala era tot ce a ramas din mine si Edward..
-Sa inteleg ca nu mananci..din nou..
Asteapta ca vin sa te duc la scoala!
Nici nu credeam ca astazi o sa faca o exceptie si o sa ma lase singura..
Nu am mai vorbit cu el de acum doua saptamani..de cand si-a propus sa-mi distruga viata..Inca nu inteleg ce e in capul lui,e tata il iubesc dar in momentele astea il uram mai tare decat orice.Poti sa iubesti si sa urasti o persoana in acelasi timp?hm..eu se pare ca pot..
-Bella ai putea vorbi cu mine?
Era trist si se pare ca nu s-a plictisit sa vorbeasca singur...pentru ca eu alegeam din nou ignorare..asta functioneaza cel mai bine,la inceput,pentru un moment m-am simtit vinovata pentru durerea ce i-o cauzez cu atitudinea mea..dar cu durerea mea cum ramane?Cu faptul ca imi interzice sa imi vad fericirea?
Am incercat prin toate modurile posibile sa-l fac sa inteleaga ca nu pot fi fericita fara Edward,ca Edward e de vina pentru faptul ca zambesc..dar cand pomenesc numele lui Charlie inebuneste..Poate fi in cea mai buna pasa si jur ca ii stric toata ziua daca aude un simplu Edward..e chiar enervant..
Am inceput sa cred ca nu voi reusi niciodata sa il conving,in doua saptamani am incercat de toate:drama,plansete,zbieraturi,certuri,ignorare...si nici un rezultat...raspunsul e acelasi..l-am auzit de prea multe ori”Nu..Edward nu e bun pentru tine!”..incat nu ma mai astept sa zica da..
Am urcat in masina ignorand strigatele lui Charlie..era obijnuinta..el striga,certandu-ma ca nu mananc,ca nu vorbesc,iar eu ii intorceam doar spatele.
Eram atat de satula de drama,de ce nu ma putea lasa sa experimentez singura,daca Edward era rau eu eram singura care suferea...
Si jur ca am suferit,sufar mai mult decat as fi facut-o daca Edward m-ar parasi..stateam inchisa in camera,plangand,refuzand sa mananc,dar mergand la scoala...
Mi-a luat telefonul,interzicandu-mi sa mai vorbesc cu el,dar Alice mi l-a imprumutat pe al ei.Mi-a interzis sa ies afara..incercand sa fie mai mult acasa sa ma supravegheze,noaptea venea in camera de vreo trei ori sa se asigure ca nu am fugit de acasa.Si asta mi-a trecut prin cap,dar nu puteam fugi pentru ca Edward nu era de acord..spunea ca trebuie sa le dam timp..o sa se obijnuiasca cu faptul ca suntem impreuna..de ce a trebuit sa devina el persoana buna acum?Nu vedea ca nu putem sa-i convingem niciodata?Dar stiam ca ii cer prea mult...n-ar fugi niciodata cu mine,lasand totul in urma,prieteni,familie..
-Am ajuns..mi-a spus Charlie oprind in parcarea scolii.
Stiu ca aici nu te pot obliga sa nu il vezi,dar te rog gandestete ca cel mai bine e sa-l ignori
-Hm..am scos un sunet enervat nederanjandu-ma sa ma mai cert cu el,acum Edward era cel mai important..vroiam sa-l vad pe el...
Am coborat din masina si m-am indreptat spre locul lui de parcare vroiam sa fug,sa ajung mai repede,dar nu mai aveam putere,nu aveam chef si forta sa mai fug sau sa ma zambesc la elevii care ma salutau..
Am auzit-o pe Alice strigandu-ma si m-am oprit..
Alice a fost o scumpa,chiar daca eram o companie groaznica,nu m-a lasat singura si m-a incurajat mereu..Puteam sa vad ca sufera alaturi de mine,nu imi placea ca eu ii cauzam tristetea din ochii ei vesnici fericiti..Ea trebuia sa fie fericita cu Jazz,daca eu si Edward nu puteam,trebuia sa fie fericiti pentru noi...
-Bella!Buna scumpo!a spus imbratisandu-ma energic..
Mi-am ridicat incet mana si i-am raspuns la imbratisare,incercand sa zambesc..
-Areti pe zi ce trece tot mai rau,a spus suparata..
-Of!Mersi mult Alice!Esti o scumpa!
-Tu iarasi nu ai dormit aseara?
-Iar incepem discutia asta?
-Stii ca iti vreau doar binele...si ceea ce faci tu acum iti distruge sanatatea..
-Dar am dormit..
-Nu te cred..
-Treaba ta..
-Bella!Si acum ai renuntat de tot la hainele frumoase si te imbraci in sacii astea carpiti?
-Care saci Alice sunt blugi si geaca..
-Care nu pot fi numite haine..
-Alice..ce rost are sa ma imbrac frumos daca ma simt ca o moarta..
-Edward o sa te vada asa...vrei asta?
-Ce rost mai are..oricum nu putem fi impreuna!
-Bella de ce renunti?
-Nu renunt..spun doar realitatea..
-O sa vezi Bella ca totul o sa se schimbe si o sa fie bine in final...simt asta..
-Da si am o presimtire ca suntem cam departe de finalul ala fericit.
-Te spun lui Edward!
-Matur Al..foarte matur!
-Nu imi lasi alta obtiune!Sa te certe si el!Acum renunti si la speranta?Nu stiu Bella daca...
Si am incetat sa o aud pentru ca Edward se apropia tot mai mult,il vedeam doar pe el si intreg corpul reactiona la vederea lui..Nu arata nici el la fel,la fel ca atunci cand totul era bine si fericit..ochii lui aveau niste cearcane imense,fiind rosii,iar parul lui era complet ravasit insemnand ca si-a trecut mana prin el de prea multe ori,stresat sau preocupat de vreo problema...arata adormit si trist,sclipirea de alta data lipsand vizibil..
Poate lumea din jur nu-si dadea seama de schimbarea lui,dar eu il cunosteam,ii cunosteam fiecare trasatura,fiecare linie a fetei,fiecare zambet si mai ales cuta dintre sprancene...Era acolo doar cand era preocupat,ingrijorat..uram faptul ca nu e fericit..
Toate astea sunt doar vina mea..e asa pentru ca e certat cu Carlisle,l-am facut sa se certe cu propria lui familie ce fel de persoana sunt?
Era aproape de mine acum,mirosul lui trezindu-ma la viata...totul era atat de clar si zgmotos cand eram langa el,parca pana atunci auzeam totul ca din fundul piscinei..
Dar acum era viu,colorat,mirositor,cald....M-am agatat de el ca si cum de asta depinde viata mea,l-am luat in brate si l-am strans prea tare,dar nu vroiam sa ii dau drumul,m-am ascuns la pieptul lui in timp ce el se juca cu parul meu..imi era prea dor de toate astea!!
Prea dor!
-Buna dimineata iubire,a spus ascuns in parul meu si inima mea a luat-o la goana,nu mai plangea,batea fericita pentru ca si-a gasit centrul universului..
-Buna dimineata,am spus zambind la pieptul lui..vroiam sa stau acolo toata viata,acolo era locul meu..de ce nu intelegea nimeni asta?
Zambeam...doar aici,cu el puteam zambi..si totul,noaptea rea si trista disparand...
Mi-a ridicat fata in mainile lui,incet,parca fiindu-i frica ca o sa ma sparg in orice moment si si-a lipit buzele de ale mele..Buzele lui,gustul lui..cum puteam traii fara astea?
Mi-am miscat buzele nerabdatoare peste ale lui,pana si buzele mele i-au dus dorul buzelor lui,se miscau nebuneste,nevrand sa le de-a drumul..Ne-am despartit doar cand aveam absoluta nevoie de aer,si m-a sarutat pe frunte lung,apasat si apoi s-a uitat in ochii mei si s-a incruntat..
-Bella?De ce nu ai dormit?
M-am uitat la pamant rosind..ma simteam vinovata,ieri m-a facut sa-i promit ca o sa dorm..
-Nu am putut..am incercat,am spus muscandu-mi buza nervoasa..inca avea gustul lui.
-Of!Ce ma fac eu cu tine?a spus vizibil ingrijorat apoi gandindu-se intens la ceva..
-Sunt bine..nu trebuie sa iti faci griji..
-Bine?Bella asta nu e bine?a spus trecandu-si degetele peste ochii mei..
Esti obosita!
-Ba nu..sunt bine,acum m-am trezit.
Cand eram cu el uitam de durere si de somn..era doar el.
-Bella te rog ai mai mare grija de tine..esti prea importanta pentru mine sa patesti ceva.
Urasc faptul ca suferi..
-Dar sunt bine!am incercat sa-l linistesc fara nici un efect.
Te rog nu ma certa si tu!Avem atat de putin timp incat nu are rost sa ni-l pierdem asa.
A zambit dar cuta dintre sprancene era tot acolo...
Apoi soneria a sunat facandu-ma aproape sa izbugnesc in lacrimi,m-am agatat de hainele lui incercand sa fac timpul sa se opreasca...dar totul mergea inainte si noi trebuia sa ne despartim..M-a sarutat lung din nou simteam durerea si dorul din sarutul asta si o lacrima mi-a scapat pe obraz.A sters-o cu mana lui calda si mi-a zambit chiar daca era un zambet sters mai mult facut pentru a-mi da mie putere..
-Edward nu vreau sa pleci..
-Nici eu Bella...dar trebuie!Trebuie sa ne comportam bine,sa nu avem absente altfel Charlie a zis ca te muta din scoala..si nu as suporta sa nu te mai vad..
-Dar nimic nu e corect..vreau mai mult timp!
-Stiu...dar ne vedem pauza viitoare..promit!
-Ne vedem atunci..am spus valul de oboseala si tristete lovindu-ma din nou aproape facandu-ma sa cad jos,Edward se indeparta cu Jazz in timp ce Alice mi-a luat mana intra ei si m-a condus spre clasa..
Era atat de concentrata pe Edward incat nu l-am observat pe Jazz care a venit cu el si nu mi-am dat seama ca el si Alice au fost langa noi tot timpul..
Parca totul se petrecea prea repede pentru ochii mei,si ramaneam mereu in urma...
Eram din nou in ceata,departe de Edward..o ora..inca o ora...