17

Cap XXXVII

marți, 16 februarie 2010

EDWARD

-Bella!am strigat in timp ce ea privea speriata prin clasa..era alba,tremura ca o frunza si se sprijinea cu greu de o banca din apropiere.Am ajuns in fata,impingand idiotul de profesor din calea mea si am prins-o inainte sa cada.
-O doamne!vocea profesorului era alarmata.
-Bella..Bella..te rog raspunde-mi!am spus presand trupul ei micut de pieptul meu.
Bella a lesinat..La dracu La dracu!Bella....
-E bine?a intrebat profesorul de langa mine.
Daca era bine?Ce dracu de intrebare e asta?El nu vede ca Bella nu e deloc bine?
Mi-am trecut degetele pe obrazul ei care era fierbinte,ardea sub atingerea mea.
A tremurat o data si am strans-o mai aproape intr-o incercare de a o proteja..
-Of ...la cabinet da trebuie sa o ducem la cabinet!Newton ajuta-l pe Cullen!striga profesorul miscandu-se in jurul meu.
-Da domnule!
Mike s-a apropiat de mine si m-a privit speriat.A incercat sa ingenunchieze langa mine,dar am strigat enervat,aruncandu-i o privire ucigatoare.
-Ma descurc singur!Am eu grija de ea!
Cu asta am luat-o in brate aranjandu-i capul pe pieptul meu si am iesit din clasa, nederanjandu-ma sa astept aprobarea profesorului.
Cel mai important era acum ca Bella sa fie bine,trebuie sa o duc la spital.
Holul era plin de elevi care ne priveau uimiti si speriati..iar cei din biologie raspandeau vestile.
-Edward?
Alice si Emmet au aparut in spatele meu strigandu-ma nedumeriti.M-am intors suficient sa o observe pe Bella din bratele mele.
-Bella?Ce a patit Bella?a spus Alice speriata.
-OO nu din nou!a spus Emmet facand niste ochi mari.
Pe cine trebuie sa bat fratioare?Newton tu ai fost mai?
-Nu eu...
A spus Mike ascunzandu-se dupa Jessica...Ce idiot!
-Emmet Bella a lesinat,idiotul ala nu are nici o vina...
O duc la spital..
-Vin si eu!Ii luam pe Roze si Jazz si ne vedem la spital!Off Bella!Alice privind-o cu lacrimi in ochi.
-Bella o sa fie bine!am spus hotarat indreptandu-ma spre masina.
Alice a dat din cap printre lacrimi si m-a privit indepartandu-ma.
-E...d.ward?am auzit vocea tremuranda a Bellei.Am strans-o imediat mai tare in brate.
S-a trezit,asta era un semn bun,nu?
-Ce s-a intamplat?a soptit in pieptul meu,roseata ei obijnuita colorandu-i obrajii.
-Totul e bine Bella,ai...lesinat,am spus privind-o cum gura ei forma un o surprins si s-a inrosit mai tare.
-Adica am lesinat..din nou...de fata cu toti?
Am dat din semn ca da si s-a ascuns in pieptul meu..
-Hey!Uitate la mine,am spus si ochii ei ciocolatii,rusinati si speriati ma priveau atent..Bella..nu ai de ce sa-ti fie rusine..
-Dar...
-Shh...nu e vina ta!Te simti mai bine acum?
-Da...nu a fost nimic grav...
-Bella!
Nimic grav?Ce era grav la ea?Sa fie calcata de o camioneta?
-Serios,acum ma simt perfect..
Si eu sunt Obama!
-Bine..am spus neincrezator.Nu vroiam sa ma cert cu ea..
-Deci unde mergem?a spus ridicandu-si capul si privind parcarea..
Era inca in bratele mele si la dracu daca ii mai dadeam drumul.
-La spital..
-La ce??a spus intorcandu-se brusc cu ochii mari.
-La spital,am repetat inca o data calm..
-Edward..sunt bine!Nu trebuie sa mergem la spital!
-Nu discut,am spus categoric.
Ma asteptam déjà la discutia asta,era incapatanata ca dracu.
-Dar nu vreau...Nu ma poti obliga..
-Ba da pot..
S-a incruntat si s-a miscat inconfortabil in bratele mele..
-Poti sa ma lasi jos acum.
-Sa poti fugi?Nu prea cred..
-Dar nu o sa fug..Te rog Edward...Nu mai exagera Vezi?Sunt bine!a spus zambind fortat.
-Bella termina nu esti bine!Acum cateva minute ai lesinat,si ai fost incostienta si acum continui sa arzi deci nu nu te las si da mergem la spital..
-Ih..a spus si s-a bosumflat,buza de jos departanu-se..
Am ajuns langa masina,i-am dat drumul din brate,dar o mana inca o tineam pe talia ei..
Chiar daca spunea ca e bine,nu arata bine...Cand picioarele ei au atins pamantul,a ametit din nou si am redresat-o ingrijorat.
-Nu esti bine..
-Am ametit doar..
-Si asta e normal?
-Da?
-NU.
Si-a dat ochii peste cap si am aranjat-o in scaunul de langa sofer.Am inconjurat masina si m-am urcat,dandu-mi jeaca jos si punandui-o pe umeri pentru ca nu se oprea din tremurat chiar daca corpul ei era fierbinte.S-a scufundat in haina,a mirosit-o si apoi mi-a zambit in semn de multumesc.
-Bella te rog lasama sa am grija de tine..am spus apropiindu-ma de ea si mangaindu-o obrajii.A tremurat din nou si nu stiu daca din cauza ca avea frisoane sau la atingerea mea.
-Dar ma simt ciudat..E prea multa atentie in jurul meu!a spus privindu-ma cu ochii ei ciocolatii inocenti..Era atat de firava si micuta incat imi era frica sa-i dau drumul..
-Dar acum chiar nu te simti bine,Bella cineva trebuie sa aiba grija de tine daca tu nu o faci.
-Dar am grija de mine..
-Zilele astea abia ai mancat si dormit,am spus pornind masina.
S-a scufundat in ganduri si peste cateva minute am adaugat..
-Te rog ai grija de tine daca nu pentru tine pentru mine...Nu as putea suporta daca ceva ti s-ar intampla.
A dat din cap in semn ca da,muscandu-si buzele..Drumul pana la spital a fost prea lung deoarece incercam sa merg cat mai incet..Chiar si asa Bella tremura si se albea la fiecare miscare a masinii..Eram ingrijorat pentru ea,incerca sa se ascunda spunand ca e bine,dar vedeam exact contrariul in miscarile si respiratiile ei.
L-am sunat pe Carlisle pe drum spunandu-i despre ceea ce s-a intamplat .
A fost prima data cand am vorbit ceva cu el ce sa nu includa injuraturi..Si m-a surprins ca nu m-a certat de ce sunt cu Bella,era doar preocupat de starea ei si a spus ca o v-a consulta imediat ce vom ajunge.L-am mai iertat un pic..
Am oprit masina,m-am dat jos si am luat-o din nou pe Bella in brate de aceasta data fara sa mai protesteze.Capul ei era pe pieptul meu,respiratia ei sacadata lovindu-mi gatul in timp ce am intrat pe usile spitalului.
-Buna.Cu ce te pot ajuta?o asistenta in jur de 30 de ani,inalta,cu un par roscat s-a asezat in fata mea zambind si uitandu-se de jos in sus la mine.Mi-am dat ochii peste cap si Bella a pufait enervata.Asta parca i-a atras atentia asupra femeii superbe din bratele mele si a facut niste ochi mari parca vazand-o pentru prima data.Serios?
-Am...Carlisle ne asteapta!am spus intimidat de privirile ei...pentru ca eram cu prietena mea blonava in brate.Ea nu observa asta?
-A sigur eu sunt Victoria,a spus zambind sexy.
-Edward si ea e prietena mea Bella,am spus sperand sa priceapa aluzia.
Ii poti spune ca suntem aici?E o urgenta!am spus deja satul ca nu facea nimic decat sa ma priveasca..Bella era bolnava!
-Sigur!a spus dar inainte sa se indeparteze am auzit vocea tatalui meu.
Multumesc doamne!
-Edward!
-Carlisle!i-am raspuns la salut,m-a privit pentru o clipa incruntat si apoi si-a indreptat privirea spre Bella.
-Pune-o aici pe pat!a spus aratandu-mi un salon.L-am urmat si am asezat-o incet pe Bella,cand am vrut sa ma indepartez Bella si-a agatat mainile de tricoul meu..
-Nu ma lasa singura..
-Niciodata,si am sarutat-o pe frunte.
Carlisle s-a miscat inconfortabil de pe un picior pe altul,dar nu a zis nimic.M-am asezat langa ea in picioare cu mana ei stransa in a mea.
-Bella..cum te simtit?
-Bine..i-am strans mana si s-a uitat la mine infranta in timp ce Carlisle s-a incruntata.
-Bine?a intrebat nedumerit..Edward mi-a spus ca ai lesinat?!
A oftat puternic apoi a vorbit cu vocea tremuranda..
-Am lesinat,a spus privind in jos.
-Bella te rog sa-mi spui ce te doare,altfel nu o sa te pot face bine,a spus tata zambind.
S-a apropiat de ea,punandu-i mana pe frunte si s-a incruntat…ardea..stiam déjà!
-Am o senzatie oribila in stomac..
M-am uitat din nou neincrezator la Bella si apoi a continuat resemnata
-Ma simt foarte slabita,lumea parca se invarte in jurul meu si simt ca capul meu e o bomba cu ceas.
-Stomacul tau cum e?
-Nu prea bine..
-Aha..ce ai mancat la micul dejun?
-Poi...a spus si a privit in jos.
Carlisle s-a uita la mine si a trebuit sa-i raspund pana la urma e si vina lui.Chiar daca ma simteam si eu ca dracu de vinovat!Trebuia sa am mai multa grija de ea!
-Doi biscuiti..am spus soptind.
Carlisle m-a privit socat apoi s-a uitat la Bella.
-Bella?Spune-mi ce se intampla..a cerut pe un ton autoritar.
A dat din cap in semn ca nu..si s-a uitat la mine cautand ajutor.
-De ce ai mancat doar atat Bella?
-Nu pot sa mananc.
-Nu poti?
-Si nici sa doarma..am spus si Carlisle s-a intunecat mai mult.
-De ce?
-...doar nu pot..a soptit intr-un final,aveam impresia ca vroia sa spuna mult mai mult decat atat.
-Bine,o sa-ti mai fac niste analize,dar cred ca lipsa de mancare si somn te-a ajuns din urma.Putea fi si mai rau!Nu poti sa nu te odihnesti zile Bella!O sa iti dau vitamine si ceva fier si v-a trebui sa ma stai cateva zile in spital dar in rest esti bine.
Edward pot sa vorbesc cu tine!
-Sigur!Vin imediat,i-am spus Bellei si am sarutat-o pe obraz.
Am iesit din salon inchizand usa dupa mine apoi Carlisle m-a privit enervat.
-In birou!
L-am urmat pregatindu-ma pentru ce era mai rau,cum am inchis usa biroului a inceput.
-De cat zile face asta?
-De cand ne-ai despartit i-am raspuns cu un ton acuzator.
-De trei saptamani?
-Da..
-Si cand ai avut de gand sa-mi spui si mie?
-Si faceai ce?Crezi ca eu nu am incercat sa o fac sa manance?Biscuitii aia i-a mancat numai pentru ca am obligat-o eu.In ora de biologie am lasat-o sa doarma pentru ca e epuizata...In plus tu si Charlie trebuia sa aveti grija de ea..
Carlisle sa asezat pe scaun si si-a pus fata in maini,refuzand sa se mai uite la mine..
Am stat acolo rezemat de usa uitandu-ma la el..Nu stiam ce sa zic,sau ce sa fac,vroiam sa ii spun ca e doar vina mea sa nu se simta vinovat...dar nu puteam..
-Am crezut ca asa e cel mai bine...
-Hm....
-Dar m-am inselat atat de tare..Am gresit Edward…si v-am facut doar sa suferiti pe amandoi…Am fost incapatanat nu am vrut sa ascult..Bella era doar atat de inocenta si tu..
Of am crezut ca nu ...dar acum imi dau seama cat tii la ea...ca ii vrei numai binele....
Imi pare rau fiule!O sa ma poti ierta?
-Carlisle...
-Stiu Edward....totul e atat de gresit,Bella e bolnava si e din cauza mea...
Eu trebuia sa o fac mai bine nu sa o aduc in halul asta!
-Nu e doar vina ta!am spus si i-am pus o mana pe umar.
-Pana si Esme ma uraste!
-Nu te uraste..e...doar...nervoasa!am spus incercand sa gasesc cuvintele potrivite.
-Nu a mai vorbit cu mine un cuvant!Si ne-am certat,nu am vrut sa o cred pentru ca credeam ca asa e cel mai bine,sa stai departe de Bella,dar acuma vad ca tu ai facut-o mai bine...
-Carlisle Esme te iubeste si eu te iubesc!am spus zambindu-i cand si-a ridicat privirea.
-Iarta-ma fiule!a spus si s-a ridicat imbratisandu-ma..
Cred ca a fost singura discutie adevarata pe care am avut-o cu Carlisle,stiam ca regreta ceea ce a facut...si nu puteam fi decat fericit ca si-a schimbat pozitia...
Unul a cazut...mai e unul!Cu Charlie sigur nu o sa fie asa usor!