16

Cap XX

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

BELLA

Vroiam ca noaptea asta sa nu se mai sfarseasca dar nimic nu dureaza pentru totdeauna.
A fost o noapte plina de emotie,surprize.Speciala!
A fost o noapte petrecuta in familie, o familie pe care eu nu o aveam.
Eram atat de recunoscatoare ca pot sa imi petrec timpul alaturi de persoane atat de bune si iubitoare,erau amuzanti dar alaturi unul de celalat.Emmet baiatul puternic dar cu inima de aur,Alice spiridus hiperactiv care iti aduce zambetul pe buze,Esme mereu pregatita cu o imbratisare calda,Carlisle puternic si protector si Edward....imi era greu sa-l descriu... as putea spune superb,iubitor,sensibil, dar apoi ma gandesc la Tania si la renumele lui si ar fi insensibil,problematic,mincinos...Defapt nu il cunosteam,eram atat de confuza, nu stiam nimic despre el,nici macar trecutul lui.Stiam de la Jessica ca era adoptat,dar nu mi-am permis sa o intreb pe Alice despre asta,nu stiu de ce dar parea o problema sensibila...
Eram acum gata de culcare,schimbata in pijamale,in bucatarie cu Alice si Esme,discutand ce s-a intamplat.Defapt eu mai mult visam si ele discutau.Am fost intrerupta din starea mea de Carlisle care ma striga.
-Da,am raspuns timid,nesigura daca chiar vorbea cu mine.
-Bella daca nu te deranjaza vrei sa vi pana in birou cu mine?
Carlisle ma cheama la el in birou,din cate am inteles nu prea aveai voie acolo, era sanctuarul lui de lucru, in care se ascundea ore intregi poate afland remediul cancerului. Ce era sa stiu eu... sau sa spun.L-am urmat un pic speriata de necunoscut pana la usa mare maro de la biroul lui.
-Intra Bella!imi spuse deschizand biroul.
Erau carti pe toti peretii ma simteam in biblioteca din Seatle.. multe multe carti stintifice,un birou maro acoperit cu dosare si o canapea micuta tot maro.Carlisle avea ceva cu maroul, mi-a spus Alice ca nu a lasat-o sa-i redecoreze biroul pentru ca ii place asa cum este.Asta clar nu era stilul lui Alice, era atat de diferita camera asta de restul casei incat aveam impresia ca am pasit in alta lume, necunoscuta.
-I-a loc..si mi-a indicat cu mana canapeaua.Fa-te comoda!
Usor de zis,m-am asezat si nu imi gaseam pozitia, m-a miscat de mai multe ori pana mi-am adus picioarele la barbie,asa ma simteam mai insiguranta.
Carlisle s-a asezat pe scaunul mare si normal maro din piele din spatele biroului si si-a luat un caiet mare si un pix.Asta nu arata bine..
-Bella cred ca sti de ce suntem aici.
-Nu nu prea, i-am spus soptind.
-Bella, Charlie mi te-a dat in grija, mi-a spus sa te vindec.Si asta incerc sa fac acum..
Simteam cum respiratia mi se opreste,adica eram la o sedinta la Carlisle...
Creierul meu isi forma planuri de scapare:daca as fugi repede pe usa si m-as inchide in camera,poate Carlisle nu o sa ma urmareasca,dar daca da sper sa nu ma impiedic de scari si apoi oare cine mai era de partea lui,poate Alice si o sa ma prinda aducandu-ma inapoi, oo nu aveam cum sa scap de asta.Nu vroiam sa fiu aici!Nu-mi vine sa cred ce au facut toti, Alice,Charlie si Edward poate stie.Toti sunt impotriva mea.
-Bella poate acum nu crezi ca e o idee buna,dar iti promit ca o sa merite..
-Dar nu vreau..i-am spus nervoasa.
-De ce nu vrei Bella?ma intreba ca un psiholog.Il uram!Il uram pe psihologul Carlisle care statea acum si imi examina starile.
-Pentru ca nu sunt bolnava!Nu vreau si gata!Sper ca nu o sa ma obligi!
-Isabella nu as face niciodata ceva ce tu nu ai vrea,dar crede-ma ai nevoie de asta.Nu te gandi la mine ca la un psiholog ci ca la un prieten cu care sa te sfatuiesti,care sa-ti de-a sfaturi sa te asculte.
-Am trecut prin astea de prea multe ori..Nu ti-a spus Charlie ca nimic nu functiona.M-am resemnat,pot sa traiesc si asa..
-De ce nu ma lasi sa incerc?
Nu avea de gand sa renunte..Dar nu o sa ma oblige sa vorbesc,o sa tac si nu o sa zic un cuvant.
-Nu trebuie sa facem asta acum,dar gandestete la Charlie la Alice,crezi ca ei nu ar vrea sa te faci bine si crede-ma ai evoluat mult in ultimile zile chiar cred ca poti sa-ti revi.Trebuie doar sa ai incredere in mine si sa-mi vorbesti.
Vroiam sa fiu si eu o fata normala,sa nu mai am cosmaruri, sa nu mai sufar, sa uit de Phil.Dar puteam si fara ajutorul lui, in ultima vreme eram bine,dar cand o sa ma intorc acasa,in universul meu trist,atunci ce o sa se intample?O sa fie poate mai rau,aveam nevoi de familia lui Carlisle,sa ma faca sa traiesc,sa uit de suferinte,si in plus nu imi cerea atat de mult, macar atat puteam face si o sa stau mai mult la ei,o sa-l fac pe Charlie mandru si poate o sa fiu normala..
-Bine o sa incerc,am soptit evitandu-i privirea..
Nu vroiam sa-mi citeasca emotiile,sa stie totul despre mine..dar ce puteam face?
-Ma bucur Bella,si isi afisa zambetul stralucitor.
Vrei sa-mi vorbesti despre tine?
Am dat din cap ca “nu”.
-Bine,atunci ce vrei sa-mi zici?
Nimic?!Dar ma gandeam ca asta nu-i un raspuns am ridicat din umeri, sprand ca asta o sa fie destul.
-Cum te simti in ultimul timp?Spune-mi despre Alice?Va intelegeti bine?
Bine nu era chiar asa de rau,puteam face asta.Am tras aer adanc in piept,mi-am imbratisat picioarele si am soptit speriata.Nu ma simteam in largul meu,dar faptul ca vorbeam despre Alice ma ajuta.
-Ma simt foarte bine,Alice e prietena mea.
Mi-a facut semn sa continui.
-Ma simt in largul meu in jurul ei,al vostru,pot zambi,sa fiu bucuroasa.
-Pana acum nu erai bucuroasa?
-Nu.
-De ce?
-Putem sa nu vorbim despre asta.
-De ce nu vrei sa vorbesti despre asta?
-Bine!Pentru ca eram ranita.
-Erai ranita?
Si a inceput sa scrie in caietul lui,privindu-ma curios.
-Da.
-Din cauza mamei mele?
-Daca deja stii totul de ce ma mai intrebi?
-Vreau sa stiu povestea ta,cum te-a facut sa te simti.
-Da din cauza mamei mele,el a omorat-o,m-a maltratat pe mine,m-a distrus.Eram trista fara viata,cum ai vrea sa ma simt daca ea nu mai e,am inceput sa strig,lacrimile invadandu-mi obrajii.
-El?
-Da el Phil!Mi-a omorat mama.
-Crezi ca Phil ti-a omorat mama?
Acum ma privea cu mila,erau aceleasi priviri pe care l-am primit la tribunal.Toti il credeau pe Phil,nimeni pe mine,iar Carlisle nu ma crede!
-Nu cred.. stiu!i-am strigat din toti plamanii.
-Bella in raportul politiei scrie ca cineva ti-a spart casa,nu a fost sotul mamei tale.
-De ce nu ma crezi?am spus sfasiata.
-Bella..cred ca atunci sufereai prea mult.Phil nu ti-a omorat mama!
-Ba da!El a fost!Tu nu ai dreptul sa-l aperi!
-Bella..
-Lasa-ma!!
Si am iesit din birou plangand...Nu mai vedeam nimic,lacrimile imi cadeau pe obrajii rosi,inflacarati de durere,vroiam sa strig,sa scap de durere.Durerea asta mistuitoare din sufletul meu,care ma taia,ma ardea.
Am ajuns in camera mea,si mi-am lasat corpul sa alunece pe jos,fara viata,cuprinzandu-l in maini,il tineam sperand sa nu explodeze,sa-mi acopar gaura din piept.Gaura,lipsa mamei, a iubirii ei,gaura cauzata pe atata suferinta si lipsa si neincredere.Ma durea enorm, pentru ca mi-am amintit de mama,pentru ca Phil nu era pedepsit,pentru ca m-a distrus,pentru ca nimeni nu ma credea,eu eram doar o nebuna pe care nimeni nu o credea.
Il uram pe Carlisle,era numai vina lui,el mi-a amintit de toate,el nu ma credea,asa cum nu o sa ma creada nici Alice sau Edward.Asa cum o sa fuga cand o sa-mi afle povestea..
Plangeam puternic,lacrimile arzandu-mi obrajii si ochii,picuram durere din sufletul meu..amar,distrus,trist,sfasiat.
Usa se deschidea incet,o lumina puternica invadand camera,apoi l-am auzit,era ingerul de care aveam nevoie.
-Bella..Bella!Ce ai patit?!vocea lui era speriata,nervoasa,trista.
Si a ingenunchiat langa trupul meu bolnav de durere.Aveam nevoie de Edward, trebuia sa-l simt..
M-am aruncat in bratele lui puternice,mainile mele incolacindu-se in jurul gatului sau.Prima data a fost rigid,poate speriat de reactia mea,dar nu ma mai interesa,acum ca era aici,pieptul meu se inchidea la loc,apoi a reactinoat m-a strans tare la pieptul lui,parca incercand sa-mi aline durerea..
-Bella te rog nu plange..poti sa ma ignori,sa strigi la mine,dar nu plange te rog,asta chiar nu o pot suporta.
Mi-am ridicat ochii plini de lacrimi si l-am privit,el mi-a pus mana pe obraz,stergandu-mi lacrimile care cadeau libere in jos.
Nu vroiam sa ma gandesc la consecinte,ca poate o sa regret,ca incalc planul,ca el o sa ma respinga,ca eu habar nu am ce fac,cum sa sarut pentru ca nu am mai sarutat pe nimeni.Poate nu ma pricepeam,dar vroiam ca el sa-mi dea primul sarut.Aveam nevoie de el mai mult decat de aer,aveam nevoie sa ma scape de intuneric.
Mi-am apropiat buzele de ale lui,el ma privea cu verdele lui panicat am inchis ochii timid.Inima mea batea nebuneste ca niste tobe, sunetul imi dadea putere,respiratia lui imi gadila fata..Aveam un tupeu nebun,o pofta sa-i simt gustul,sa-l miros,sa-l simt mai mult decat oricand.
Acum buzele mele ii atingeau buzele minunate si simteam intepaturi care se transmiteau prin tot corpul.Aveam nevoie de el sa-si revina,sa ma invete,sa nu ma respinga,era rigid,parca hotarand ce sa faca...
Apoi dintr-o data buzele lui au inceput sa se miste cu a mele intr-un dans fenomenal,mi-a luat buza de jos si a inceput sa mi-o franga cu a lui,eu l-am imitat facand acelasi lucru cu buza lui de sus,mi-am dus mainile in parul lui,strangandu-l in pumnii mei micuti.Era mai moale decat credeam,o mana de al lui imi mangaiau obrajii,stergandu-mi lacrimile care au ramas,cealalta imi tragea talia mai aproape.M-am intins pe spate, si l-am tras peste mine,eram egoista,nu ma puteam satura de el.
Apoi i-am simtit limba cerand permisiune sa intre,nu am ezitat vroiam sa-l simt cu totul,
am prins repede miscarea,acum ma luptam pentru dominatie,simteam cum fiecare nerv din mine se trezeste la viata si il simte pe Edward,corpul meu micut era presat de al lui.
Eram in rai,il sarutam pe Edward..