21

Cap XXIV

marți, 19 ianuarie 2010

BELLA

Acum 10 minute totul era perfect,minunat,magnific.....Si eu am stricat totul!Din cauza mea toata veselia si iubirea s-a transformat in durere si incertitudine.Vroiam sa-l rog pe Edward sa-mi de-a o palma..meritam..Dar nu,el ma privea panicat,plin de intelegere si...vinovatie...ih....asta ma enerva cel mai tare...Nu era vina lui era a mea,daca m-ar lovi poate nu m-ar durea atat de rau ca si acum.....Eu eram vinovata si vroiam sa fiu pedepsita,sa ma priveasca cu ochii plini de ura nu asa cu intelegere...
In momentul asta ma uram,ma uram pentru ca eram eu,o ciudata,o nebuna care nu-si poate controla emotiile,o fata marcata pe viata....
Eram atat de fericita,traiam un vis,un vis superb,minunat dar acum m-am trezit.
Of... realitatea era dureroasa,simteam asta tare si puternic,in valuri.O durere familiara imi inunda corpul,ieri era parte din mine,dar acum nu mai vroiam sa o primesc..Mi-am adus genunchii la piept si i-am imbratisat,ascunzandu-mi fata..Nu vroiam ca Edward sa ma vada asa,vroiam ca totul sa fie ca inainte,lacrimi mari imi inundau obraji...
-Ce se intampla Bella?Te rog vorbeste cu mine...Am nevoie de explicatii te rog nu ma mai amana....nu inteleg nimic,spuse sfasiat.
Ce s-a intamplat?Nu stiam vroiam atat de mult sa-i pot explica,dar nu puteam pentru ca nici eu nu intelegeam nimic..
-Ai nevoie de o explicatie stiu,si ti-o voi da,am spus fara putere.
Dar mai intai trebuie sa aflu eu...Am reactionat asa din cauza incertitudinilor ,fricii, dureri nici eu nu stiu ce dracu m-a apucat...
Il sarutam pe El..il sarutam tare,puternic,pasional,minunat,il simteam cu fiecare fibra din corpul meu.Fiecare atingere de a lui imi strabatea corpul,ajungand in locuri pe care nici nu stiam ca exista.Era totul perfect,l-am tras mai aproape,il doream atat de tare incat durea,dar apoi creierul meu s-a oprit imi simteam corpul tremurand, respiratia sacadata,vroiam sa se opreasca sa pot respira...era totul prea nou pentru mine,erau prea multe emotii.Eu sunt o ciudata in felul asta,Phil m-a facut asa si acum Edward astepta explicatii pe care eu nu eram sigura ca pot sau vreau sa i le dau.As vrea sa afle odata ce mi s-a intamplat,sa ma eliberez,dar eram sigura ca o sa fuga cand o sa afle ca nu eram o fata normala...In mintea mea se dadea un razboi intre Bella care vroia sa se elibereze si Bella care vroia sa stea ascunsa,sa uite ce s-a intamplat...
-Acum doi ani de zile am fost adoptat de Esme si Carlisle...am auzit vocea minunata de langa mine..Prima data eram socata,apoi ii multumeam in gand pentru ceea ce facea.Imi spunea povestea lui sa o pot spune si eu pe a mea si sa nu ma simt ciudat...putea fi mai perfect decat atat?Apoi un sentiment nebun de curiozitate m-a cuprins vroiam sa il intreb o multime de lucruri,sa aflu mai multe despre el,sa-l intreb o noapte intreaga despre trecutul lui pentru ca nu stiam nimic despre el,dar trebuia sa-l las sa-mi povesteasca in ritmul lui si asa face prea multe pentru mine..Mi-am ridicat privirea din pamant si i-am privit fata,se uita concentrat la un punct de pe perete,iar in ochii lui se citeau durere.....
Privind distras in departare,cu maxilarul inclestat a inceput sa vorbeasca incet si fara intonatie.Ma simteam ca un copil care asteapta cu nerabdare povestea,dar se teme ca aceasta sa nu fie prea dureroasa..Ma temeam sa aflu ca Edward poate nu a avut o viata perfecta cum am crezut eu initial,poate nu eram singura,si el suferea,dar poate in tacere...
-Am avut o copilarie perfecta,parintii mei se iubeau nebuneste si ma iubeau si pe mine enorm,protejandu-ma de ce era rau,de viata....O familie ca in povesti,dar apoi m-am lovit pentru prima data de realitate tatal meu a murit cand aveam opt ani.Eram doar un copil care isi astepta inca tatal sa ajunga de la servici sa imi ciufuleasca parul si sa ma urce in spatele lui....l-am asteptat zi dupa zi si el nu a mai venit...m-a parasit...Eram atat de furios pe el pentru ca a plecat,ca m-a parasit,m-a parasit pe mine si mama...Dar ce vina a avut el ca masina lui a derapat in timp ce se grabea sa ajunga la noi,la mine,sa nu ma lase singur..
Defapt poate e numai vina mea..
Vroiam sa-l intrerup,sa-l strang in brate,sa-i mangai parul,sa-i spun ca nu era vina lui,si nu era puteam sa-mi dau seama din tonul vocii lui ca a suferit,simteam cum sufletul meu se face mic de durere si lacrimile imi curg usor pe obraz...
-Tata a murit si odata cu moartea lui eu am ramas sa am grija de mama, vroiam sa fiu puternic sa o protejez,sa fiu roca ei..Mama a suferit enorm,tata a insemnat prea mult pentru ea,un an intreg s-a inchis in camera ei si nu mai vroia sa vorbeasca cu nimeni,parintii tatalui meu ne-au parasit dupa ce el a murit,defapt toti au uitat de existenta noastra,viata merge mai departe...o zi,o saptamana,o luna si apoi tata si noi am devenit istorie..Am fost nevoit sa ma maturizez,ma ocupam de casa singur in timp ce mama zacea in camera ei,se comporta ca si cum si ea a murit odata cu tata...ca si cum eu nu existam,vroiam sa strig la ea sa ma observe,sa-i spun ca aveam nevoie de ea,ca eu inca mai sunt in viata,dar privea prin mine,eram ca si o fantoma....Nu eram un motiv indeajuns de bun pentru ea ca sa se ridice...
Bella sti cat de greu era pentru mine sa incerc sa o fac sa manance,statea fara viata intinsa pe podea...De ce viata e atat de grea cu persoanele bune??De ce??
Ma intreba distrus,enervat,aproape zmulgandu-si parul cu lacrimi linistite curgandu-i pe obraz.Ma omora,simteam cum nu pot sa respir,cum raman fara aer,si durerea,durerea pentru el ma apasa..Vroiam sa-i dau un raspuns,o speranta,dar nu stiu...nu stiu...
-Edward...am soptit stins printre lacrimi…
-Am incercat sa ma angajez,am renuntat la scoala,dar facturile erau prea mari,la dracu am incercat...am facut tot posibilul dar eram doar un copil.Apoi directorul a anuntat protectia
Copilului pentru ca am renuntat la studii si am fost luat de langa mama...dus intr-un orfelinat in care da aveam mancare,dar bataile si jignirile ma loveau puternic.Dintr-un copil fericit cu familie am ajuns unul trist,orfan...Am stat un an acolo,am invatat sa fiu puternic,sa supravietuiesc,iar in tot acest timp eu nu stiam nimic de mama,daca mai traieste,daca ma uitat..
Apoi am fost vizitat de Carlisle la orfelinat,m-a luat de acolo si m-a dus la mama,eram fericit credeam ca totul o sa fie bine din nou,mama era schimbata,imi zambea,ma saruta si ma alina..Imi era atat de dor de ea,incat nu am observat ce se intampla in jurul meu,ca defapt Carlisle era medicul ei,ea era bolnava de leucemie..
Am simtit un pumnal in inima,m-am apropiat de Edward si l-am strans in brate,el plangea distrus in bratele mele,nu l-am vazut niciodata plangand,nu stiam ca ascunde atata durere in el…
-Apoi Carlisle m-a adoptat pentru ca mama l-a rugat,dar nu vroiam sa cred ca a murit,totul era atat de bine,era ca inainte dar nu a durat...si mama m-a parasit....
Spuse printre lacrimi eliberandu-se,il strangeam tare la piept si plangeam in parul lui bronz...De ce viata a fost atat de cruda cu el..De ce l-a facut sa sufere atat?Pe mine de ce m-a facut sa sufar atat?!!Ii sarutam parul ud de lacrimi,nu stiam ce sa fac sa fie bine,sa fac ca durerea lui sa dispara,vroiam sa o iau toata asupra mea...dar tot ce puteam face era sa ii spun si eu trecutul meu...cum a facut si el pentru mine...
Am tras aer in piept si am soptit in parul lui,inhalandu-i mirosul,asta imi dadea putere,faptul ca era langa mine imi dadea putere,pentru ca era El...Edward...nu am mai spus nimanui ce s-a intamplat in ziua acea,dar acum simteam ca trebuie,ca vreau sa ma eliberez,ca vreau sa-l rasplatesc,sa-i multumesc...
-Renne...am copilarit doar cu mama,la amintirea ei un zambet mic mi-a aparut pe fata,era un adolescent,un copil care se bucura de viata,care o traia la maxim,zambind si razand tot timpul,era atat de inocenta si dragastoasa,faceam totul impreuna,defapt eu incercam sa o impiedic sa faca toate nebuniile ce ii treceau prin cap.Era un spirit liber,independent, mereu imi spunea ca eu sunt adultul si ea copilul,nu am contrazis-o niciodata,dar nu ma deranja sa am grija de nebuna si inocenta mea mama...defapt iubeam lucrul asta....
Eram doar noi fetele,pe Charlie mi-l aminteam doar din fotografii,dar eu eram fericita asa,fara un tata,dar apoi mama l-a cunoscut pe Phil,cand i-am spus numele sangele mi-a inghetat prin vene,l-am simtit pe Edward cum s-a miscat inconfortabil in imbratisarea mea,...era fericita,mult mai fericita decat am facut-o eu in toti anii astea,si l-a iubit,l-a iubit enorm,totul se misca prea repede si apoi s-au casatorit,el s-a mutat in casa noastra,nu m-am indoit niciodata de el,aveam incredere in el,tatal pe care nu l-am avut niciodata...Avea mereu un zambet pe fata,era un prefacut...Edward...un prefacut...am spus cu lacrimi mari,Edward imi mangaia obrajii,stergandu-mi lacrimile.
Apoi Renne s-a certat cu el,a spus ca vrea sa divorteze,nici acum nu stiu de ce s-au certat in seara aia blestemata,ii vedeam prin crepatura de la usa...
Daca as putea as schimba totul,as fi fugit,as fi sunat la politie....dar nu pot....
Phil s-a enervat,a lovit-o pe mama,trantind-o la pamant,atunci si-a aratat prima data adevaratul caracter...Era inebunit,a prins-o pe par tarand-o prin toata casa si se apropia tot mai mult de mine,stiam ca trebuia sa fug,sa reactionez dar nu puteam,nu puteam sa-mi las mama in mainile bestiei aleia..
Ne-a prins pe amandoua si ne-a legat,inchinzandu-ne in dulap..Am stat mult timp acolo,primind batai in fiecare zi,legata la maini la picioare,ametita tot timpul de mirosul sangelui si inchisa in intuneric,il imploram sa ne lase,mama il implora in fiecare zi,dar se amuza,radea de fiecare data cand o lovea...Nu stiam ce vrea,ce putea vrea de la noi,ce i-a facut mama,ce i-am facut noi sa meritam asta....
Si intr-o zi a deschis dulapul orbindu-ma cu lumina si a luat-o pe mama,ceva era schimbat in actiunile lui...a omorat-o in ziua aia Edward ,incet si facandu-am sa-l privesc,zbieraturile mamei mi-au ramas intiparite in memorie,imi amintesc fiecare detaliu ca si cum era ieri...
Probabil avea sa ma omoare si pe mine,dar o vecina a anuntat politia pentru ca nu ne-a mai vazut de mult si eu am scapat,dar mama nu...
A omorat-o si el a scapat!!A spus ca cineva ne-a spart casa si ca eu eram nebuna!!
-Bella shhh....Linisteste-te...promit ca o sa plateasca..o sa plateasca pentru ceea ce a facut,mi-a spus cu o voce nervosa..
-Dar Edward nimeni nu ma crede..el a avut bani a cumparat toti judecatori in timp ce eu am fost dusa in spitale de psihiatrie,considerata nebuna...
-Eu te cred Bella si promit ca o sa te ajut,Carlisle o sa ne ajute,Charile..
-Nu mai zice asta Edward,Carlisle nu ma crede!I-am spus asta aseara...si nu m-a crezut,m-a privit ca si pe o nebuna...cum ma privesc toti..,am strigat printre lacrimi..
-Idiotul!Din cauza lui ai plans aseara?!!ma intreba nervos Edward.
-Nu Edward...Carlisle nu are nici o vina...
-Si atunci?Ce ti-a zis?!Jur ca o sa-i fac pe toti sa plateasca...
-Edward...Nu!Te rog termina!Nu vreau sa te certi cu Carlisle din cauza mea!
Am simtit cum si-a strans pumnii puternic...
-Bella Phil s-a atins de tine?m-a intrebat incet..
Am intels la ce se refera..
-Nu,nu era asa,pe mine ma batea pana ce lesinam,doar atat..
-Doar atat?!Si asta e putin Bella?!striga nervos..
-Da..putea fi mult mai rau...eu sa fiu moarta acum,sa nu te fi cunoscut!!
S-a incruntat si si-a miscat pozitia incomod in canapea,mi-a cuprins fata cu amandoua manile..
-Bella o sa-l omor cu manile mele pentru ce ti-a facut!
-Edward nu vorbi asa!!
-Daca o sa-l vad vreodata jur ca o sa-l omor,o sa plateasca chiar daca asta e ultimul lucru pe care il fac!
-Nu!Nu vreau sa te pierd si pe tine!am spus speriata..
-Bella...Nu o sa ma pierzi nicioadata..O sa fiu mereu alalaturi de tine!
L-am sarutat violent,toate emotile si trairile din seara asta le exprimam in sarutul asta,aveam nevoie sa ma descarc,dar el ma saruta incet si grijuliu.M-am indepartat din sarut si l-am privit..
-Bella...
-Da?
-Nu cred ca e bine..
-De ce nu?
Stiam ca asta o sa se intample o sa afle trecutul meu si o sa fuga speriat,puteam sa simt in sarutul lui ca nu ma mai doreste,era scarbit de mine...
Nu ma mai vrei?am spus incet.
-Ba da Bella,te doresc prea mult,incat mi-e frica,dar nu cred ca e bine,mai ales la cum ai reactionat mai inainte...nu vreau sa fiu un baiat care sa-ti aduca aminte de Phil,sa iti fie scarba si teama..La dracu nu vreau sa fiu baiatul ala!!
-Dar Edward nu mi-am adus aminte de Phil,atingerile tale sunt total opuse,nu am mai simtit niciodata asa ceva,nu imi aduci niciodata aminte de el ci din contra ma ajuti sa-l uit,sa uit fiecare atingere a lui,fiecare lovitura,durere pe care mi-a cauzat-o...Mai devreme m-am blocat pentru ca totul e atat de nou si intens pentru mine,poate trebuie sa luam lucrurile mai usor,dar cand sunt langa tine nu ma pot controla..
-Bella jur ca o sa facem lucrurile cum trebuie!
M-a sarutat pe frunte si m-a imbratisat strans la pieptul lui,unde era cald si siguranta.Simteam cum toate emotile astea m-au obosit si ochii mei s-au inchis incet..