16

CAP VII

miercuri, 16 decembrie 2009

BELLA

Tocmai am gatit pentru 10 persoane.Asta fac cand sunt suparata si cum starea mea de spirit e la pamant am cam exagerat.Initial mi-am propus sa-i gatesc cina la Charlie,dar apoi imagini cu ochii lui Edward, parul lui,Tania agatata de el m-au inebunit.Simteam cum sufletul meu se sfarma mai tare decat era.Si gateam pentru ca doar atunci simteam ca pot respira.Mai aveam nevoie de mai multa durere?De ce mi-am permis sa visez cu ochii deschisi ca lumea mea se poate schimba?Ce posibilitate exista ca el sa se uite la una ca mine?Trebuia sa stiu deja ca nici una.Phil mi-a spus clar si raspicat, dar eu nu am vrut sa il cred”Nu te iubeste nimeni.Si nici nu te va iubi” cata dreptatea avea....
Mai erau zece minute pana ce Charlie sosea de la servici.Mai aveam timp sa-mi plang de mila asta daca mai aveam lacrimi.Am crezut ca sufletul meu era mort, dar se pare ca o particica din el ramasa vie a murit astazi din vina lui Edward.Nu!nu era vina lui ..era a mea pentru ca am crezut ca este un fatfrumos pe cal alb care o sa vina sa ma salveze din cosmar.Lucrurile alea se intampla doar in basme, basmele pe care mama mi le citea inainte de culcare.Mama...mama!
Speriata am fugit pana in camera sa vad calendarul.Ce data e astazi?!Respira Bella!M-am uitat cu degetele tremurande pe luna noiembrie era 20.Simteam cum bucatelele din sufletul meu distrus ma taie ca lamele pe dinauntru.Era prea mare durerea!Nu mai suportam atata durere...Lacrimile imi ardeau obrajii, nu mai vedeam nimic in jur,am cazut lipsita de puteri pe podea si m-am ghemuit cuprinzandu-mi corpul in maini de frica ca o sa se rupa.Un an...un an...repetam fara sens si viata pe podea.
Maine se implineste fix un an de la moartea mamei, de la cosmarul pe care l-am trait.Stiam ca se apropie in adancul sufletului, dar nu vroiam sa ma gandesc la asta.Stiam ca nu mai suportam durere stiam ca am ajuns la limita.De ce Doamne ma lasi sa sufar atata?
Am simtit niste brate puternice in jurul meu care m-au ridicat de pe podea.
-Shh…Bella!!Shh..sunt aici!Promit ca nu voi lasa pe nimeni sa iti faca rau.Iarta-ma scumpa.O sa trecem peste asta impreuna.
Ii auzeam slab vocea tatalui meu.
Dar dragostea lui mi-a dat putere, am stat toata noaptea si am plans impreuna.A fost acolo pentru mine, mi-a oferit bratele lui pline de putere, umarul lui pe care sa plang,cineva s-a interesat de durerea mea.Cineva suferea alaturi de mine.
Noaptea trecuta ne-a apropiat mai mult decat o puteau face luni intregi in care sa vorbim.Durerea ne-a adus impreuna si ne-a dat putere.Daca nu era el poate ma pierdeam in intuneric asa am supravietuit peste noapte dar acum aveam o zi intrega inainte.Nu stiam ce se putea intampla.
-Bells,vrei sa stau cu tine?Pot sa imi iau liber.Putem sa gatim, adica sa gatesti!
Nu vroiam sa stea acasa din cauza mea dar nici eu nu vroiam sa stau singura intr-o casa pustie in aceasta zi.Puteam sa merg la scoala, da , acolo eram printre oameni,agitatie sunt sigura ca m-as stapani sa nu urlu de durere.Asa era cel mai bine.
-De ce esti asa incapatanata,Bells?!imi spuse enervat Charlie.
Dar totusi cred ca nu vroia sa ma supere acum ca ne intelegem mai bine.In viitor asta o sa-mi fie de folos.
Charlie in sfarsit s-a resemnat si a plecat sarutandu-ma parinteste pe crestet.Eram singura in casa, simteam cum peretii se stramteaza.Trebuia sa ies acum!Mi-am luat ghiozdanul si am fugit spre camioneta alunecand pe gheata care s-a format pe jos.Grozav!O sa fie o zi minunata!Mi-am zis ironic.
Eram in fata scolii deja.Cum am ajuns asa repede?Cred ca lipsa de somn de aseara isi spune cuvantul.M-am uitat in oglinda retrovizoare a camionetei.Aratam mult mai rau decat de obicei ochii imi erau rosii de la atata plans,sub ochi aveam pungi gigantice mov iar parul imi statea in toate partile.Mi-am prins parul intr-o coada lejera in incercarea idioata de a arata mai bine.De ce aveam nevoie acum era de un somn linistitor, sa uit de griji si de durere, dar stiu ca ceream prea mult.
Am luat o gura de aer pentru curaj si am pasit hotarata sa trec de ziua asta cu bine.
-Isabella Swan!Ce ai facut aseara?ma intreba o brunetica cu parul tepos furioasa.
Eram absolut sigura ca nu am mai vorbit cu ea.Dar mi se parea cunoascuta..Cine era?
-Tu nu ai dormit deloc?!continua pe acelasi ton furios.
O priveam nedumerita.Asta pana ce am auzit vocea ingerului in spatele meu.
-Alice lasa-o in pace.Tu nu vezi...cred ca ai speriat-o, spuse preocupat Edward.
Nu te voi lasa sa o transformi intr-un nou proiect!E o fiinta nu un obiect!Si daca ar putea vorbi cred ca acum ar striga dupa ajutor!
Ok nici chiar asa numai nu-mi dadeam seama ce se intampla?!
-Dar Edward e absolut necesar,tu vezi cum arata ochii ei?!spuse oripilata Alice.Da acum mi-o amintesc e sora lui Edward,am mai vazut-o in cantina.Eram mandra ca dupa zece minute mi-am dat si eu seama...
Ok stiam ca nu sunt in ceea mai buna forma dar nu eram chiar in halul ala in care ma descria ea.Poti sa ma condamni?S-a implinit un an de cand a murit mama!!In plus nu ma interesa cum arat.
-Eu cred ca e perfecta!imi spuse cu cea mai frumoasa voce Edward.
O doamne...Ce a zis?A zis ca eu sunt perfecta??!Sigur nu am auzit bine..Sau da??!Dar el s-a uitat la mine cum arat?
-Edward stiu ca e perfecta si crede-ma ca noi vom fi bune prietene,Alice imi zimbi acum strengareste.De aceea e o chestiune de viata si de moarte sa vina cu mine!
Eram acum tarata prin holurile scolii de fiinta asta energica din fata mea.Mi se parea mie sau totul se derula prea repede.Poate lipsa de somn te face mai ametita si sari peste unele fragmente.Cum ar fi amintiri cu mine si cu Alice prietene!Alice,prietena mea se pare, era acum in fata mea si topaia in sus de fericire.
-Doamne, o sa vezi ca te repar eu.Un pic de fond de ten si esti ca si noua!
Imi zambi incurajator si se apuca sa isi goleasca geanata pe masa din baie.Au cazut o multime de oglinzi si farduri.Aia era o placa?!Ce faci cu o placa la scoala?Si piaptane ..ma simteam ca intr-un salon de cosmetice.Cand am devenit eu o Barbie experimentala??
Alice a inceput sa-mi aplice fond de ten pe fata cred...se comporta ca o adevarata profesionista, concentrata la ceea ce facea folosea un produs dupa care il arunca undeva in spate.
-Stii din prima clipa am stiut ca o sa fim cele mai bune prietene.Si cand te-am vazut acum cum arati nu am avut cum sa trec pe langa tine.Adica asta fac prietenele nu?Se ajuta unele pe altele.Ai noroc ca nu te-a mai vazut nimeni, adica numai Edward, dar el dimineata e prea morocanos sa observe altceva in jurul lui.In plus o sa fie uimit de transformare!
Oare Edward o sa fie impresionat?Nu nu cred...Bella nu te mai gandi la Edward!!imi strigam singura.
-Da,Edward e atat de diferit de Jasper.Nu stiu cum sunt prieteni buni.Adica Edward e fratele meu si il iubesc dar habar n-are sa se comporte cu o fata.O sa iti spun ceva ce nu am mai spus la nimeni sunt absolut indragostita de Jasper inca de la gradinita.Si uneori imi trimite cele mai confuze mesaje odata cred ca chiar ii place de mine o data ca ma uraste din tot sufletul.Daca ii eram indiferenta era mai bine.Nu stiu ce sa inteleg!Baietii sunt atat de complicati!
I-am zimbit intelegatoare.Stiam ce aiurea era sa ai sentimente confuze.Cred ca Alice si cu mine o sa fim bune prietene.Asta daca se opreste sa ma maltrateze in urmatoarele 2 minute.Jur ca era un calvar!!
-Gata!!Priveste-te in oglinda!Nu te-am machiat foarte tare pentru ca ai trasaturi frumoase nu ca tampita de Tania.
Doamne gandeam la fel!Imi placea tot mai mult Alice.
M-am intors timida spre oglinda.Aveam ochii inchis pentru ca ma temeam ca am ramas tot asa de urata si Edward nu o sa vada nici o deosebire.
-Isabella deschide ochii! Iti promit ca esti superba!Bine trebuie sa vi intr-o zi la mine sa ma lasi sa fac ceva si cu hainele tale. Pentru ca fara suparare sunt oribile, fara personalitate.Ai noroc ca ma ai pe mine prietena sa te invat cum stau lucrurile,imi zambi mandra Alice.
Am dechis incet ochii.O fata frumoasa ma privi timida inapoi.Aia eram eu?!Nu ma recunosteam.Fata din oglinda era frumoasa bine nu la fel de frumoasa ca si Alice care arata ca o printesa dar mult mai aranjata.Cearcanele de sub ochi mi-au disparut, parul imi era drept lasat liber.Era prea mare transformarea.
-Vezi ti-am zis,nimic ce cade pe mana lui Alice Cullen nu v-a mai arata la fel,spuse mandra.
A fost bine si toate alea dar nu as vrea sa repet experienta.Sper ca Alice nu o sa ma mai supuna la asa ceva. Niciodata! Alice era prietena mea, ma simteam prost pentru ca o minteam,da o minteam si pe ea si pe Edward.Ar trebui sa-i spun adevarul, ar trebui sa le spun adevarul,dar cum suna ceva de genu”A stiti eu nu sunt muta”cred ca ar fugi speriati.
Ar trebui sa ii multumesc, nu mai bine ii multumesc cand si Edward e de fata.Dar trebuie sa pun capat acestei minciuni pentru ca erau prea buni cu mine.
-La ce te gandesti?Hai sa mergem sa-l socam cu frumusetea ta pe Edward.
Da asta inainte sa fuga ranit ca l-am mintit sau dupa.Of de ce am spus minciuna asta de la inceput!!
Mergeam alaturi de Alice pe coridor si toata lumea ne privea.Ce am ceva pe fata?Serios ce se uita asa la mine?!
-Vezi ce frumoasa te-am facut!Toti sunt uimiti!imi sopti amuzata Alice.
Adica se uitau asa pentru ca credeau ca sunt frumoasa?Serios?!
-Hey tu!Ratusca cea urata!Da tu!Cu tine vorbesc handicapat-o!imi spuse cu ura Tania.
-Ce crezi ca un pic de fond de ten te face mai frumoasa!?adauga Tania.
-Tania las-o in pace!marai Alice.Pana nu iti smulg firele alea oxigenate din cap!
-Alice nu mai trebuie sa te prefaci!Hai sa-i spunem acum!zambi diabolic Tania.
Ce?!Ce trebuia sa-mi spuna acum!
-Nu am nimic ce sa-i spun,spuse plictisita Alice.
-A atunci las ca o informez eu daca tu nu mai ai nici chef sa vorbesti cu biata fata.Adica serios Alice eu nu te credeam asa rea...
Acum Tania ma privea in ochi si mi se pare ca era sincera
-Isabella spre binele tau stai departe de ea.Ii place sa faca glume impreuna cu fratele ei.Ieri au facut acelasi lucru si cu mine.M-au dat cu o crema din cauza careia toata fata mi s-a umplut de pete.Astazi tu ai fost gluma lor.Tu i-ai crezut si ei radeau pe la spate de tine, imi spuse Tania.
Radeau pe la spate de tine, Radeau pe la spate de tine cuvintele astea mi se roteau in cap si am simtit cum obrajii mi se inunta de lacrimi.Simteam cum intunericul ma acopera din nou.Trebuia sa plec de acolo!Cand voi intelege sa stau departe de Culleni astea!Ca imi fac prea multa rau??
-Isabella stai!Minte, nu o crede!am auzit vocea lui Alice din spate.
Fugeam cu lacrimi in obraji si am simtit o mana care ma trage inapoi.
-Hey Isabella, stai!Vreau sa vorbesc cu tine!
Mana lui Mike ma atingea asa cum mana lui Phil m-a atins.Phil,Phil mi-a omorat mama...
-Am vrut sa te intreb de mult..Stii ca te plac foarte mult... acum mana lui Phil,nu Mike,Phil,Mike imi atingea umarul.
Se apropia tot mai mult de mine.Simteam peretele rece sub spatele meu, simteam frica, durerea.O vedeam pe mama moarta intinsa pe podea ii simteam mana pe pielea mea.Mana lui jegoasa.
-Nu Phil da-mi drumul,Da-mi drumul!!strigam din toti plamanii.Simteam ca tot corpul imi tremura si el nu ma lasa.Stiam ce urmeaza, urmeaza bataile, urmeaza sa ma tina inchisa langa mama.
-Mama!!Mama!Mi-ai omorat mama!
Il loveam cu pumnii mei micuti dar nu imi dadea drumul.
Totul in jur a devenit negru...Auzeam voci soptite mult prea departe sa le intelg....