17

Cap IX

joi, 17 decembrie 2009

EDWARD

Aveam corpul micut al Bellei in brate.Era atat de firava si slabita.Tot drumul pana la spital a plans in bratele mele,nu am vrut sa ii mai dau drumul stateam si ii mangaiam spatele ii prindeam cate o suvita de par si o roteam incet printre degete, asta parea ca o calmeaza.Nu puteam sa ma gandesc acum ca m-a tradat ca m-a mintit in momentul acesta ea era cea mai importanta, mai importanta decat mine, decat durerea mea.Durerea ce o simt acum nu s-ar compara cu aceea daca Bella ar pati ceva.Nu Bella trebuie sa fie bine. Bella trebuie sa-si revina.Totusi au trecut vreo 15 minute si ea nu-si mai revenea.
-Bella, Bella te rog deschide ochii!o imploram cu lacrimi in ochi.Bella trezeste-te!
Nu mima nici un gest doar lacrimi linistite ii curgeau pe obrajii rosii.Era atat de frumoasa, simteam nevoia sa o protejez sa nu-i mai dau drumul niciodata din brate. Din cand in cand corpul micut ii mai tremura si numele Phil ii scapa printre buze. Cine era acest Phil?Parea atat de ingrozita de el.Numai la gandul ca acest Phil i-a facut vreodata rau ma ingrozea simteam cum o fiori de furie imi treceau prin spinare.Daca mai traieste acest Phil jur ca o sa-l omor.Nu conteaza ce a facut conteaza ca Bella sufera din cauza lui.
I-am auzit vocea lui Alice din scaunul din fata.Ea si Emmet au venit cu mine in masina.Nu eram in stare sa conduc asa ca am luat masina lui Emmet, iar Jasper venea din spate cu a mea.
-Edward am ajuns!Il vad pe tata vine cu niste asistente!
Era si cazul a fost cel mai lung drum din viata mea, totul era ca un cosmar si imi doream doar sa ma trezesc imi doream sa aud alarma aia tampita sa nu fie nimic din toate astea adevarat.Bella sa fie bine..
Am pasit afara din masina cu corpul mic si cald al Bellei in brate.
Carlisle era acolo inconjurat de asistente.Ma privea concentrat si cu o urma de tristete in ochi.
-Edward pune-o pe targa.imi ordona cu blandete Carlisle.
Dar nu vroiam sa-i dau drumul, vroiam sa o tin in brate doar asa o puteam proteja.Simteam daca o las ca o sa se piarda in intuneric..
-Edward ai incredere in mine?
Ma intreba cu dragoste Carlisle.
Am mimat ca da ,aveam incredere in el ca parinte pentru ca era unul fenomenal dar si in el ca doctor pentru ca era cel mai bun.Carlisle era medic la singurul spital din Forks, era cel mai bun, avea doua specializari una in psihologie si una in medic de familie. Se vedea ca ii place ce face si a ajutat o gramada de persoane. Si pe mama a ajutat-o. Dar mama a murit Bella nu poate sa moara...
-Edward uita-te la mine.Iti promit ca voi avea grija de ea o sa o vindec Edward iti promit dar trebuie sa ma lasi sa o consult.Te rog fiule!
Ce puteam sa fac doar sa sper ca Bella va fi mai bine..I-am lasat corpul micut pe targa si asistentele s-au lansat asupra ei ca niste animale.Nu trebuia sa gandesc asa ele o sa o faca mai bine.Da, Bella va fi bine...
-De cand e in starea asta?
-Chiar dupa...incident, era mult mai rau tremura si zbiera numele de Phil, dar apoi Edward a luat-o in brate si asta a mai calmat-o un pic, si eu am incercat sa o ating dar totul a devenit mai rau, spuse cu trstete Alice.
Acum toti se uitau la mine.De unde sa stiu eu de ce s-a calmat la atingerea mea?Ma bucur totusi ca am ajutat-o cumva.
-Bine asteptati aici, trebuie sa ma duc sa o consult... O sa fie bine o sa vedeti..ne spuse Carlisle.
As vrea sa cred asta,as vrea sa pot.Sper sa fie mai bine..Doamne de ce faci asta? De ce omori cele mai bune persoane?!!Ce vina au ele?Mama ce vina a avut?Bella ce vina are?!
M-am prabusit pe scaunul din sala de asteptare, Alice si Emmet m-au urmat.
Mi-am ridicat privirea si Alice parea la fel de distrusa pana si Emmet era trist ma privea cu dragoste frateasca si si-a pus mana pe umarul meu
-O sa vezi ca totul o sa fie bine Edward imi spuse cu incredere Emmet.Da el mereu este cel mai optimist.As vrea sa fiu ca el.As vrea sa aiba dreptate.Doamne ce mult as vrea!
-De unde stii Emmet?!Daca nu isi mai revine?!Nu avem de unde sa stim ce o sa se intample.
-Nu Bella va fi bine.Bella trebuie sa se faca bine.Nu mai gandi asa!!striga cu lacrimi in ochi Alice.
Am privit-o cu tristete si ea suferea.Suferea mult.Bella era prietena ei, iar acum Bella e bolnava.S-a ridicat si a fugit spre usa, dar Jasper care acum intra a prins-o in brate.
Se putea citi atata dragoste in ochii lui Jasper.I-a luat corpul micut in brate si s-au asezat pe scaun, Jasper ii mangaia parul si Alice plangea la pieptul lui...
Usile spitalului s-au deschis si Mike a intrat pe o targa.Avea la nas pansamente pline de sange.A facut un semn asistentei si s-a ridicat cu nasul plin de sange si a venit spre noi. Nu el nu face asta!!Simteam cum fiecare nerv se umple de furie.Mana lui Emmet m-a strans mai tare de umar.Stia ce gandesc.Vroiam sa-l mai lovesc pe idiotul asta din fata mea!Din cauza lui Bella e in spital, din cauza lui si din cauza lui Tania, tarfa ordinara!
Era acum in fata mea si pe buze avea cel mai mare zambet!Zambea?!
-Hey Edward!Sa stii ca nu tin resentimente!Te-am iertat!Deci sutem ok frate nu?!
El nu tocmai mi-a zis frate?!?! El sa ma ierte pe mine?! Pentru ce?? Baiatul asta clar mai avea nevoi de niste pumni!!
M-am ridicat sa il lovesc , dar Emmet m-a prins de maini.
-Edward!Lasa-l nu merita!imi spuse Emmet.
-Da Edward!Ce treaba ai tu cu ciudata aia muta?!Adica da e buna!Chiar buna rau de tot.Si se pare ca acum nu-i mai nici muta!Ne-a fraierit pe toti!spuse Mike.
Asta-i prea de tot.Idiotul!Am incercat sa –l lovesc iarasi dar Emmet m-a tinut!
-Macar tu Emmet sa fi cu capul pe umeri!Edward e un tampit!
Atunci fara avertisment Emmet l-a lovit cu pumnul in nasul deja plin de sange pe Mike!
Asa da Emmet!
-Fratele meu nu e tampit!Ai inteles idiotule?!Sa te mai prind ca te legi de Bella sau de Alice ca vei avea de aface cu mine!spuse nervos Emmet.
Mike deja tremura, avea dece Emmet era de 4 ori mai mare decat el.
-Si cu mine!Cara-te o data de aici!spuse Jasper care inca o consola pe Alice.
Mike a plecat in sfarsit din fata noastra si ne-am reluat locurile in asteptarea unor vesti.
Atunci seriful Swan a intrat in spital.Se vedea ca isi iubeste fata era atat de preocupat si trist.
-Domnul Swan!l-am salutat toti patru.
-Buna copii!Bella?Ce stiti de Bella?!A consultat-o deja doctorul?!
-Tata se ocupa de cazul ei.Dar inca nu avem vesti.Nu pare atat de rau domnule.
-Nu-i nimc, pentru ce sa va para rau.Din cate am inteles voi ati ajutat-o.O sa am eu o discutie cu parintii lui Newton.
Macar Mike v-a primi ce merita..
-Dar nu vreau sa o pierd pe micuta mea...Nu pot sa o pierd si pe ea dupa ce a murit Renne ea e singura care mi-a ramas.E totul pentru mine,spuse Charlie.
Carlisle tocmai se apropia de noi.
-Doctore cum se simte fata mea?il intreba nerabdator Charlie.
-Charlie am facut ce am putut.Acum totul depinde de ea si numai de ea.A suferit ceea ce se numeste” o cadere emotionala” si s-a izolat in lumea ei si nu mai vrea sa-si revina. Trebuie sa o convingem!Poate ar fi mai bine sa mergi sa o vezi , Charlie!Vorbeste cu ea pentru ca stiu ca te aude.
Bella inca nu si-a revenit.Trebuia sa o vad si eu!
-Vreau sa o vad si eu Carlisle!
-Si eu!adauga Alice.
-Imediat copii, o sa-i faca bine vizetele voastra, dar prima data e mai bine sa intre tatal ei.
-Hai cu mine Charlie.
-Da Carlisle!
Trebuia sa am incredere ca Bella v-a lupta, Bella o sa-si revina...